Crăciun în Dubai by Zenga

Ajunul Craciunului in Atlantis The Palm Sunt ani buni de cand nu am mai petrecut un Craciun traditional cu zapada- si chiar nu imi lipsesc frigul si omatul, oricat de romantice ar fi sania cu zurgalai sau bradul argintat, ninsoarea cu fulgi mari si plini care ti se agata de gene si ti se topesc pe varful nasului. Imi “asum” Craciunul exotic la caldura, magnificul Dubai cu plaja sa aurie, unde la costumul de baie fetele asorteaza scufia rosie cu ciucure a lui Mos Craciun. Daca te copleseste dorul pentru temperaturi nordice te poti refugia oricand in “universul paralel” Ski Dubai din Mall of the Emirates, unde de la treizeci de grade afara termometrul plonjeaza sub zero si zapada de pe partie scartaie sub botinele inchiriate.

“Mustacios” de zapada in Ski Dubai 

 Schiorii se lanseaza aprig sa simta fiorul coborarii, copii imbujorati fac bulgari si omuleti de zapada, multi dintre ei arabi si indieni, cei care poate nu au avut niciodata ocazia sa vada zapada adevarata! Pentru cei fideli ceremoniei “après ski”, te poti relaxa la o ciocolata fierbinte in cafeneaua St.Moritz, cu tot cu semineu in care flacarile palpaie vesel, parca am fi in creierii muntilor, in plina iarna alpina!

Recunosc, mi se intampla in schimb sa simt pura nostalgie pentru atmosfera Sarbatorilor din copilarie, cu cantec si colinde, aerul mirosind a cetina de brad si a portocale, dar mai ales bucuria meselor in familie, sa ii ai pe toti cei dragi imprejur, sa imparti cadouri si imbratisari. Si ma persecuta desigur nenumarate pofte pentru bunatatile de acasa! Si asta pentru ca la noi in familie nu lipseau niciodata de pe masa de Craciun salata de cruditati (mar, morcov, telina si maioneza home-made!), salata de boeuf decorata cu gogosari rosii murati sau salaul delicat cu lamaie si maioneza, gustari mai usoare si savuroase care sa te pregateasca pentru “atacul porcului”: raciturile (piftia) cu piciorusele grasulii “inghetate” in gelatina, soriciul crocant, jambonul rozaliu fiert, facut in casa, sarmalele aburinde din cuptor si carnaciorii dolofani proaspeti, serviti cu muraturi asortate: gogonele “acidulate”, varza rosie si buchetele de conopida. Epilog dulce- cozonacul cu nuca, a carui iesire triumfala, rumena din cuptor fusese vegheata asiduu toata amiaza pregatirilor! Gastronomic vorbind, majoritatea restaurantelor de o oarecare importanta in Dubai propun meniuri de Craciun, patiseriile renumite si hotelurile de lux ofera un serviciu impecabil de catering festiv, asa ai asigurata o masa imparateasca in confortul propriului camin, fara efortul orelor petrecute in bucatarie si parul mirosind a legume calite in tigaie. Hmm, era de asteptat, porcul aici nu este intocmai o starleta pe firmamentul culinar, si desi nu lipseste cu desavarsire este scapatat intr-un con de umbra, rol secundar pe langa supremul curcan, vedeta indiscutabila a meniurilor de pretutindeni. Poate ca unii curcani, gratiati dupa Thanksgiving, Ziua Recunostintei, apucasera sa rasufle usurati, dar iata-i din nou in prima linie a frontului, carne de tun, “victimele” predilecte ale bucatarilor internationali. Intocmai, totul se invarte in jurul platoului cu curcan, piesa de rezistenta, servit cu umplutura de miez de paine, nuci, merisor si stafide, sos gravy (untura de la carne) si cranberry sauce, dulce-acrisor. Garnitura de morcovi in glazura de sirop de artar si nuci pecan (maple-glazed baby carrots), castane coapte (roasted chestnuts), cartofi dulci si carnaciori-cocktail inveliti in bacon.

 

“Neamurile” anglo-saxone beau un pahar de eggnog (lapte, zahar, oua batute spuma si lichior- brandy, rom, bourbon, etc) si se desfata cu desert, traditionalele mince pies (placinte umplute-in epoca victoriana aluat cu o masa diforma si grasa de carne tocata, in vremuri moderne evoluate catre o compozitie dulce, un mix rafinat de stafide, coaja de portocala, scortisoara si cuisoare) si “medievala” plum pudding, o budinca fiarta cu melasa, fructe si arome, lasata apoi sa se intareasca intr-o bucata de panza atarnata de un cui, ca si cum ar fi un jambon pus la uscat; la masa este flambata cu brandy. Un alt desert de import britanic pentru Craciun este sherry trifle, pandispan insiropat cu lichior dulce sherry peste care se adauga un strat de fructe si crema de ou si vanilie custard. Atat la francezi cat si la englezi pe masa de Craciun se propune conform traditiei “busteanul de ciocolata”, Yule Log sau Bûche de Noël, prajitura-trunchi, simbol antic al busteanului lasat sa arda timp de 12 zile incepand cu Ajunul Craciunului, purtator de noroc pentru cei care il aduceau din padure, stropindu-l cu vin si aprinzandu-l ca pentru a tine cald pruncului Iisus in iesle.

Am “importat” si noi la masa traditia “busteanului de Craciun”, trunchi de ciocolata! 

 Bistro-urile si restaurantele frantuzesti (precum La Petite Maison, Reflets par Pierre Gagnaire, Rostang Brasserie din incinta hotelului Atlantis The Palm) propun pentru Craciun delicatese cu fructe de mare si supe consommé, dense si savuroase cu gelatina de carne, care sa pregateasca stomacul pentru cele sapte feluri de mancare care ii urmeaza- terrine de foie gras, scallops si langustine, somon, gasca sau rata la cuptor, sufleuri si crêpes dulci si sarate. Cel mai probabil noi vom urma traditia italiana (din pacate imi lipsesc prea multe ingrediente pentru a putea pune pe roate un pranz de Craciun romanesc- porcusorul, varza murata pentru sarmale, muraturile si cate si mai cate!), foarte generoasa cu oferta gastronomica “di Natale”. Preferatele sotului meu: tortellini in brodo- supa de carne cu paste umplute de obicei cu prosciutto cotto si parmezan, bollito con la salsa verde- carne de vita fiarta cu legume, servita cu un fel de sos pesto facut cu patrunjel, capere, usturoi, ansoa, oua fierte si miez de paine; risotto allo champagne e scampi- orez cremos cu sampanie si creveti, dar si lasagne, fie in varianta bolognese cu ragu de carne fie cu ricotta si spanac…Drept fel principal si la italieni gasim o varianta a curcanului, de fapt un cocos - cappone arrosto, dar si rata cu portocale, stinco di maiale -piciorus de porc la cuptor, cu cartofi sau afumat pe varza (crauti, specifica in Alto Adige) sau o specialitate cu totul aparte, cu origini napoletane: anguilla in umido, peste anghila preparat intr-un sos de rosii cherry, cu vin alb si basilico, servita cu felii de paine de casa prajite si lasate sa absoarba din sos. La desert nu pot lipsi cozonacii panettone si pandoro, al carui deliciu sporeste daca sunt serviti cu o crema pe baza de mascarpone si lichior, la un pahar de vin dulce, moscato sau passito di Pantelleria!

Creatie proprie pentru cina zilei de Craciun: pandoro-tiramisu, cozonacul pufos de Verona taiat in forma de stea, umplut cu o crema de mascarpone aromata cu rom! 

 Dupa un asemenea festin eu una prefer sa ma relaxez (si sa ma amuz!) la filmul meu preferat de Craciun, “How The Grinch Stole Christmas” cu Jim Carrey, sau, in chip ideal, sa vad un spectacol de balet al “Spargatorului de Nuci”, cu sublima muzica a lui Ceaikovski. Craciun perfect!

Melting-pot de culturi si obiceiuri, aduse de numeroasele nationalitati de pe toate meridianele lumii care deja numesc Emiratele Arabe a doua casa, Dubaiul te rasfata cu atmosfera sa festiva, ca si cum aici ar fi mereu vacanta, spirit de sarbatoare pretutindeni. Sper ca ati avut parte cu totii de o sarbatoare pe cinste si ca ati primit (si oferit!) daruri din suflet!

Bucurosi de vizite si cadouri: la petrecerea de la noi acasa de Craciun, zambete multumite- Mister& Mrs. la al noualea Craciun petrecut impreuna…in al noualea cer!

 by Superficiala

Curiozitate Oarbă

Probabil multi dintre voi au auzit de conceptul “blind dinner”ce se vehiculeaza si pe la noi prin tot felul de articole si reportaje, ei bine acest concept a ajuns si in Bucuresti. Iar pentru cei care inca nu au auzit de noul trend, acesta consta in a lua cina in intuneric. In 1999, Jorge Spielman, un preot orb din Zurich, a deschis primul restaurant unde se manca in intuneric. Ideea i-a venit ca urmare a meselor organizate la el acasa, unde invitatii sai purtau ochelari negri sau masti pentru a-si arata solidaritatea fata de gazda lor.

 

Blind Restaurant este situat pe strada Traian nr. 147 si este deschis de aproximativ o luna de zile. Atat locatia cat si banner-ul negru-violet de afara, mi-au dat senzatia ca am ajuns in fata unui salon de masaj erotic. Locatia este destul de micuta si lounge-ul in care esti invitat la inceput + muzica chill iti dau senzatia de intimidate. Iti sunt aduse meniurile si daca nu te socheaza prea tare preturile reusesti sa si comanzi. Probabil patronii restaurantului au mers pe ideea ca “curiozitatea costa” cand au facut meniurile: Espresso- 11 ron, apa Dorna 50 ml- 9 ron, cola 33 ml- 9 ron, Red Bull- 18 Ron etc.

In ceea ce priveste meniurile de mancare au toate acelasi pret: 99 Ron. Poti alege unul dintre cele 4 meniuri, fiecare meniu este format dintr-o salata, un fel principal si un desert si partea “haioasa” este ca nu stii cantitatile. Inainte de a intra in camera intunecata unde vei servi cina, iti sunt prezentate regulile de catre ospatar. Exista un singur ospatar, iar el se va descurca prin bezna din camera cu ajutorul unor ochelari cu infrarosii.

Dupa ce ti se da cate un sort din plastic si ti se fac poze (daca doresti), esti condus in camera intunecata, tinand ambele maini pe umeri ospatarului, iar partenerul pe umerii tai. Este incredibila senzatia de gol in stomac atunci cand intri pe holul dinaintea camerei, deoarece incepe o bezna incredibila si tu iti pui increderea intr-un strain. Esti asezat la masa si ti se explica unde sunt plasate pe masa tacamurile, paharul etc. Este perfect adevarata ideea de baza a conceptului ca odata ce unul din simturi este anihilat, celelalte se accentueaza pentru a se mentine la acelasi nivel. Eram mult mai atenta la miros, aroma, muzica si imi facusem o idée clara despre cum arata incaperea si unde sunt peretii, fara ai atinge. Placerea creste pe masura ce incepi sa te relaxezi.

Cu siguranta acest restaurant nu se adreseaza gurmanzilor deoarece portiile de mancare sunt foarte mici. Insa, cei dornici de senzatii noi si testarea simturilor vor fi incantati de aceasta experienta. Tacamurile sunt 3 linguri de marimi diferite si mancarea este taiata in bucati cat mai mici pentru a nu fi nevoie sa o tai. Desigur, ca la inceput o sa bagati lingura goala in gura de cateva ori. Cina a durat aproximativ o ora, asta am realizat dupa ce am iesit din “the dark room” pentru ca pierzi notiunea timpului si desigur ca nu ai voie cu telefoane, ceasuri fosforescente si alte surse de lumina. Eu una ma declare satisfacuta de experienta, insa mai au mult de lucru la promovarea conceptului, aspectul restaurantului si meniu. 

 Si acum ca tot mi-au pus oamenii astia imaginatia la contributie… ma intreb cum ar arata o nunta intr-un astfel de restaurant…? :D

Cat priveste conceptul de DARK DINING, acesta poate fi pus in practica de orice restaurant obisnuit care se doteaza cu cele trebuincioase si isi instruieste personalul si poate gazdui astfel de experimente/experiente inedite in seri speciale, a doua zi reluandu-si specificul cu care si-a obisnuit clientii. Sa vedem care este primul care indrazneste sa "imprumute" conceptul din cand in cand...

Si inca o curiozitate - va mai dura mult pana va aparea si la noi primul restaurant care se va baza pe ideea de WC precum cele deja aparute in China si Japonia? 

Numai cine nu joaca nu castiga, spune un vechi slogan publicitar.

Va saluta, Iustina cea Curioasa ;)

Life is a Bitch - Sezonul 2, Episodul 10

(Episodul precedent il puteti citi aici.)

Iata ca in sfarsit ajung si la Episodul 10. Stiu ca din aprilie pana acum e cale lunga, dar ce sa faci, aici chiar se munceste, 9 ore pe zi, 6 zile pe saptamana, iar in timpul liber nu prea stiu ce sa fac mai intai, deorece posibilitatile sunt multiple. Plus ca am ajuns si in vacanta in Ro. Pentru o luna de zile! In care, in avion la ducere fiind, aveam senzatia ca ma voi plictisi groaznic, dar a fost exact contrariul . De unde se poate trage concluzia ca o luna de vacanta nu e niciodata-niciodata prea mult, ci doar prea putin. Promiteam in episodul trecut sa va spun cum e sa fii femeie, imbracata de vara si sa mergi pe jos pe trotuar, de acasa pana la munca (de exemplu), singura. Nu e prea placut, iar daca asta e prima ta experienta de acest fel, e chiar foaaaaarte neplacut. Cu alte cuvinte, te simti de parca ai face trotuarul, desi nu e cazul. Iata de ce: pentru ca toate masinile care trec pe langa tine incetinesc, claxoneaza, unele chiar se opresc, indivizii dinauntru, barbati intotdeauna, bine-nteles, deschid geamurile fumurii si afiseaza o mutra mai mult sau mai putn libidinoasa, cu un zambet larg.

Zic ceva in limba lor din care tu nu intelegi nimic, dar asta nu inseamna ca nu e evident ce vor. De fapt, te gandesti: ce naiba sa vrea ziua in amiaza mare, pe caldura asta, de la mine, o femeie obisnuita, alba, ce-i drept, si cu trasaturi de europeanca, tunsa scurt si fara vreo veleitate de vampa, imbracata, ce-i drept, de vara, dar nu indecent catusi de putin. Nu stiu, parca nu imi vine sa cred nici acum ca vor “acel lucru”, deci nu prea stiu ce anume urmaresc prin comportamentul descris mai sus. Adica, nu pot sa imi imaginez ca vreo femeie aflata in postura mea ar da curs “zambetului” ravisant si s-ar duce mai aproape de masina impricinatului sa il intrebe ce vrea sau mai stiu eu ce. De fapt, sincer, nu stiu cum procedeaza alte femei in postura mea, dar eu am dat ignore pe toata linia. Insa este groaznic de neplacut. Acum, dupa un an, recunosc, am reusit atat de bine cu aceasta politica de “ignore” incat nici nu-i mai remarc atunci cand fac asa ceva sau daca mai fac. Dar la inceput, in primele saptamani sau chiar luni, era oribil. Se poarta ca niste obsedati, poate chiar sunt. Oricum, partea buna a lucrurilor este ca niciodata nu trec la actiune in vreun fel, adica nu coboara niciodata din masina sa vina la tine etc. Nu. Se rezuma la uitat si ranjit, din fericire, asa ca nu sunt periculosi, ci doar groaznic de neplacuti. Doar sa le dai cu ignore.

Nu v-as sfatui insa sa reactionati in vreun fel, ca de exemplu sa le aratati un anumit deget si sa incepeti sa-i injurati, chiar si in limba voastra materna. Daca faceti asta, e posibil sa se ajunga la chestiuni mult mai grave, deoarece, asa cum am putut observa pana acum, arabii, indienii, pakistanezii si alti astfel de asiatici nu stiu multe cand vine vorba sa-i jignesti cu ceva, mai ales daca esti femeie, chiar daca ei au fost cei care te-au provocat. Asa ca, dragele mele, daca ajungeti in Dubai si vi se intampla asa ceva, inghititi-va vorbele “dulci”, bagati-va mainile in buzunare cat mai adanc si mergeti mai departe ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat. E spre binele vostru. Si, daca se poate, nu purtati tinute prea decoltate, chiar daca sunt 60 de grade la umbra. Cam atat cu sfaturile. Si, bine-nteles, dedicatia pentru voi toti care aveti in continuare atata rabdare sa ma cititi.

 

Cu drag, Vali