Prietenilor Nostri Numai Respect

Ce Vin vă Place ?

luni, 27 decembrie 2010

Cine-a Tras in Noi? Cena1 - Cena2 !...



Cena 1 si Cena 2 sînt restaurantele lui Serghei Mizil. Dacă numele nu vă spune nimic, înseamnă că nici numele Mădălin Voicu nu vă spune nimic și nici nu vă uitați la OTV, B1 TV etc. Însă, dacă mă întrebați, nu trebuie să știi neapărat cine e băiatul lui Paul Niculescu Mizil – pun pariu că nici ăsta nu știți cine a fost – ca să mănînci la un restaurant decent din București - altceva decît mezel.

Cateva imagini de la deschiderea Restaurantului Cena 1 ->


Stefan Banica Jr.


Stefan Banica Jr & Horatiu Malaele


Puiu Popoviciu (Baneasa Shopping Center, IKEA, Ioana Basescu etc.), Radu Dimofte si Lucian Vald


Stefan Banica Jr (again) si pitzipoancele


Petrecaretii...


Oana Niculescu-Mizil (PSD) si restul familiei Mizil.


Irinel Columbeanu cu ochii dupa Moni...


Mario Carp, George Papari & Serghei Mizil.


Madalin Voicu (lautar la PSD) sa mananca si gura lui ceva...


Horatiu Malaele desenandu-l pe Serghei mult mai frumos decat in realitate... Dragoste sau interes ? ;)


Floriiiiiiiiiiiiiiiiiiiiin Ca-li-nes-cuuuu... si Catalin Dezbracatu (Cronica Carcotasilor, Prima TV) imbracat.


Miliardarul Cristian Tantareanu cu mana la nevasta si cu gandul la thailandeze. :P


Cristina Topescu (Prima TV) si Mario Carp.


Cristian Tantareanu cu aceleasi ganduri. :D


Cosmin Olaroiu pe faza !


Florin Calinescu again.



La Cena 1

Prima dată am fost pe terasa de la La Cena (zis și Cena 1) de pe Maria Rosetti colț cu I.L. Caragiale. Trebuie să știți că localurile sînt cu specific italienesc. Dar presupun că nu trebuie să fiu italian ca să pot aprecia o friptură de vită făcută exact atît cît trebuie, în sos gorgonzola, cu nucă, pe la vreo 40-44 RON. Știu, e scump, dar cam atît costă prin București orice vită fragedă, făcută ca lumea, pe care nu trebuie după aceea s-o cauți s-o pui să-ți plătească lucrările de la măsele.

Cît mi-am făcut eu de lucru cu sosul și cu nucile a apărut prin local și alde Serghei. Da, dom’le, exact așa cum îl știți de la televizor, ăștia care nu vă uitați la OTV, zic: adică în maiou și cu dinții ăia de cal. După ce s-a pupat cu jumătate de restaurant, s-a așezat cuminte la masa lui și a început să-și monitorizeze afacerea. Problema e că în ziua aia tocmai instalaseră pe terasă un sistem din acela de umidificare automată prin pulverizarea apei. Le știți, au apărut în toate terasele din București anul ăsta, iar în Europa acum 20 de ani. Unul dintre pulverizatoare nimerise fix deasupra mesei lui Serghei. A rezistat omul cîteva jeturi trîntite fix în chelie, după care s-a cocoțat pe un scaun și a început să meșterească la instalație.

Marea atracție a verii ăsteia la La Cena a fost chelnerul culturist. Cu cel puțin doi-trei ani de sală la activ, gel pe păr, sprîncenele pensate, tricou negru mulat pe pectorali și blugii lipiți pe fesieri, chelnerul culturist al lui Mizil era urmărit de privirile tuturor domnișoarelor de ambe sexe de la terasă. Am bănuit că o doamnă din stînga noastră l-a trimis cel puțin de vreo două ori aiurea, după scobitori și șervețele, numai ca să-l vadă din spate, de-aproape…

La Cena 2























Ulterior am zis hai să vedem și cum e La Cena 2, pe Matei Basarab 61, mai sus puțin de liceul omonim.

Mîncarea e la fel de bună, prețurile identice, evident, doar decorurile se schimbă. La Cena 2 beneficiază de spațiul mult mai mare al unui conac boieresc situat undeva între sediul CNSAS și Starea Civilă a sectorului 3. Parcarea măricică și curtea ¬imen¬să cultivată cu iarbă și umbreluțe fac diferența față de betonul dintre cele două blocuri de la Cena de pe Maria Rosetti.

Avantajul pentru cei care au copii mici este că patronul a amenajat și un loc de joacă. Ceva nisip într-un țarc și niște tractorașe puse la dispoziția oricărui copil care a depășit faza de cărucior. Acesta este, de fapt, și dezavantajul pentru cei care nu au copii și nici nu intenționează. Dacă îți alegi o masă de lîngă spațiul de joacă, ai să auzi numai „Lasă-l, mămică, și pe el să se urce pe tractoraș! De ce ești rău?“, „Nu-i mai da în cap, că îl doare și pe el!“, „Nu trage de fața de masă la domnii, că, uite, le-ai vărsat cafeaua pe pantaloni!“.

La La Cena 2 nu activează nici un chelner culturist. În schimb, dacă te văd mai sub 35 de ani, așa, băieții de la La Cena 2 consideră că au dreptul să te tutuiască: „Da, frate, hai că-ți aduc și furculiță la friptura aia! Vrei și desert?“.

(sursa)

duminică, 19 decembrie 2010

Western Story



Intra un cowboy in www.e-Restaurant.ro si vede o femeie frumoasa.
Nu stie cum sa intre in vorba cu ea, asa ca ii impusca pe toti, dupa care o intreaba:
- Singurica, singurica…?

sâmbătă, 18 decembrie 2010

Mancand pe Amazon



In ziua in care am luat avionul din Columbia spre Tabatinga nu eram sigura la ce sa ma astept din punctul de vedere al mancarii in Brazilia si mai exact in zona Amazonului. Tabatinga este un oras de granita in zona Amazonului, care se invecineaza cu trei tari: Columbia, Peru si Brazilia.








Deci, cand am ajuns la aeroport in Columbia m-am gandit sa merg in partea braziliana a orasului si sa-mi incep experienta braziliana cu mancarea. Asa ca m-am dus la un restaurant si am descoperit ca au ceva care se cheama SISTEM DE CANTARIRE.










Adica platesti cat mananci... au bufet, asa ca iti iei ceea ce vrei pe o farfurie si apoi o cantaresti... poti sa ai 10 bucati de carne sau 10 cartofi, nu conteaza, platesti la gramaj...










Asa ca pana la urma am platit pentru o farfurie de mancare la fel ca un non-vegetarian, desi pe farfuria mea nu era decat orez, fasole rosie si ceva salata, pe cand vecinul meu avea o bucata grozava de peste de Amazon :)










Am mai mers intr-un oras mare din mijlocul zonei Amazonului numit Manaus.
Manaus este un oras cultural, foarte calduros si cu umiditatea foarte ridicata, dar cu rauri minunate si pesti asisderea...










Am mers la restaurante care peste tot aveau sistemul de cantarire unde ajungeam sa platesc mai mult decat facea, asa ca am inceput sa caut asa numita “mancare stradala”. O prietena m-a indemnat sa incerc o supa numita Tacacá, facuta din jambú, tucupi, goma de mandioca si creveti uscati.










Sucul de tucupi este extras din mandioca iar frunza de jambú este un anestezic natural care iti amorteste limba dupa ce o mananci. Tacacá este servita foarte fierbinte intr-o cuia, care este un bol special facut din coaja groasa a unui fruct local.










Dar bine-nteles ca eu am comandat-o fara creveti. Supa costa 9 reales, care inseamna aproximativ 4 USD. Am incercat-o doar o data, avea un gust un pic ciudat dar destul de bun.










Insa cel mai tare lucru in zona Amazonului este bogatia de fructe si sucuri de fructe pe care le gasesti la chioscurile si tarabele de pe strada. Insa singura “mancare stradala” care m-a salvat de la moartea prin infometare au fost sandvisurile.










Poti sa ii rogi de exemplu sa-ti faca un sandvis cu rosii si branza pe care sa-l mananci impreuna cu un pahar de milkshake. Da, stiu, eram zgarcita, dar trebuia sa ma incadrez intr-un buget foarte limitat.










In sudul Braziliei am descoperit un alt sistem interesant de a vinde mancarea si de a atrage clientii in acelsi timp. Am mers la o pizzerie si acolo pentru 23 de reali (aproximativ 12 USD) am mancat cat de multa pizza am vrut.










Ospatari cu platouri mari cu felii de pizza umbla printre mese si trebuie doar sa ii opresti si sa iei oricate felii de pizza vrei. Eu am luat cate una din fiecare fel de pizza si apoi am mai luat repetir din cele care mi-au placut cel mai mult.










In pretul cu pricina mentionat mai sus sunt incluse bauturi si inghetata. Pot sa spun ca spre sfarsitul calatoriei mele in Brazilia am gasit solutia la problema mea cu mancarea ieftina si buna la Rio de Janeiro :).






Pe curand, despre calatoria mea cu rucsacul in spate prin America de Sud,
Manisha, pentru prietenii mei din Romania de la www.e-Restaurant.ro