Felicitare Craciun

In Gino Veritas

Dupa cum va anuntam aici in urma cu 2 luni de zile, am decis sa premiem o data pe luna cel mai activ cititor si comentator al acestui blog.

Daca luna trecuta am oferit Stefaniei o sticla de vin vechi de 35 de ani, acum, in prag de Craciun, premiul va merge la cititorul nostru carcotas Gin Tonic, iar premiul nu putea fi altceva decat o sticla de ... gin (Beefeater) si una de apa tonica (Schweppes) pentru a-si putea face niste cocktailuri meseriase pentru el si prietenii sai precum in spotul de mai jos.



Let's party ! :)

Iarna Nu-i ca Vara

Oare de ce imaginea asta cu fereastra mea asa cum arata ea azi m-a dus cu gandul la spotul de mai jos ?!?

Vulpea la Museu(m) si Gastronomia Fina

După ce v-am obişnuit cu mâncăruri mai mult sau mai puţin nepretenţioase şi cârciumi mai „din popor” aşa, a venit şi rândul unui loc mai cu ştaif, pentru ziua de salariu. Bine, pentru Unit Brand National bla bla Manager de la multinaţionale locul poate fi frecventat şi mai des, că îşi permit :)


Eu am ajuns la Restaurantul Museum din întâmplare (fericită aş zice eu). La cârciuma din Cotroceni unde vroiam să ies la o ciorbă cu un prieten am fostr trataţi cu refuz (voi reveni curând cu amănunte), aşa că am căutat de bezmetici în aria Cotroceni-Operă un alt loc. Şi l-am găsit. În una din cele mai frumoase zone ale Bucureştiului, pe străzile cu nume de doctori din spatele Bisericii Elefterie. Adresa exactă: Str. Doctor Clunet nr. 15. O casă veche renovată, o intrare destul de impunătoare, dar discretă. Înăuntru mi-a plăcut din start. Duşumele din acelea care au un anumit scârţ foarte plăcut, o lumină numai bună pentru mine (care nu suport nici întunericul, dar nici lumini din alea care te orbesc), aranjamentul meselor foarte drăguţ, genul smart-casual (că tot am învăţat cuvântul ăsta).


Tablourile de pe pereţi interesante, dar parcă prea mult pe alocuri. Dar nimic deranjant. Serviciul prompt, eficient, am primit detalii despre mâncărurile între care nu mă puteam hotărî, un zâmbet amabil, nimic forţat. Cafelele şi apa au venit foarte repede, mâncarea la fix.


Amicul meu nu era foarte înfometat, aşa că a comandat un singur fel, pui cu usturoi şi ierburi aromate (două bucăţi de piept de pui), care a venit însoţit de cartofi gratinaţi. Preţ 25 de lei. Delicios după spuse, nu doar un piept de pui fad.


Eu eram şi înfometată şi pofticioasă şi mi-a fost tare greu să mă decid. Îmi suna tentant pieptul de pui umplut cu foie gras (39 lei), dar şi frigăruile de miel la grătar cu iaurt şi mentă sau cotletul de miel cu cimbru şi lămâie (45 lei). Sau parcă muşchiul de vită cu sos dulce şi legume. Până la urmă nu am ales nici pulpa de raţă confiată cu sos de vişine (31 lei), ci pieptul de raţă la grătar în sos de portocale (39 lei), de asemenea cu garnitură de cartofi gratinaţi.


Mi-a sunat aşa de bine salata de pui cu ciuperci şi parmezan (17 lei), că am ales-o şi pe asta. Şi numai bine, m-am trezit cu 2 porţii mari în faţă. Şi al naibii de gustoase! Salata ca salata, dar bucăţelele de piept de raţă ... mmmmm, se topeau în gură! Iar sosul acela, nici prea dulce, nici prea sărat, nici prea acrişor, se mula perfect pe cerul gurii mele de vulpe. Recunosc, n-am putut să mănânc tot, dar a fost una din puţinele dăţi când chiar mi s-a părut exagerat să-i spun chelnerului să-mi pună la pachet cele 2 bucăţele de cărniţă cu ceva sos, rămase în farfurie.


La desert m-am hotărât cu greu între tarta cu mere cu îngheţată şi cheesecake cu dulceaţă de vişine. Dar ţinând cont că am luat la pachet, m-am destrăbălat cu cheesecake la birou, în faţa colegelor mele leşinate de poftă, care sunt la dietă.


Restaurantul s-a umplut pe la ora 1, deh, pauza de masă a celor numiţi de mine mai sus (după taioare, costume şi cravate, era clar că nu sunt nişte ameţiţi boemi). Lume bună, voci scăzute, nu tu chiţăieli şi hăhăieli, per total o atmosferă elegantă, clasică, foarte plăcută.


În concluzie, Museum este un restaurant fain, interesant, destul de piperat la preţuri, dar cu mâncăruri foarte interesante şi gustoase, servicii bune, un loc şi pentru întâlniri de business, dar şi de o cină romantică pentru oameni fără fiţe de Dorobanţi, dar cu bun gust şi plăcerea gastronomiei fine. Per total, o experienţă deosebită. Enjoy!

Vulpea Gurmandizda



PS - si nu uita ca iti poti face REZERVARE ONLINE si poti manca gratis la restaurantul preferat ! Vezi AICI cum anume, e simplu.

Life is a Bitch (6)

Si asa pot spune ca mi-am facut botezul in noua mea meserie.

Ma obisnuiam incet-incet cu tot, cu toate si cu toti. Mi-era insa foarte greu sa ma obisnuiesc cu durerile de picioare si de spate. Erau cumplite aceste dureri, asa cum nu mai simtisem niciodata. Trebuia sa ma duc din ora in ora la vestiar sa stau jos, spre disperarea colegilor care de multe ori erau foarte ocupati, pentru ca altfel cred ca as fi cazut literalmente din picioare de durere. Cele 5 minute petrecute in fund pe scaun din cand in cand erau cele mai binecuvantate momente petrecute la serviciu. Ah, nu, de fapt, mint. Pauza de pranz le depasea. Atunci simteam ca il prindeam pe Dumnezeu de picior. Era o adevarata vacanta zilnica. O ora intreaga de stat jos, va dati seama?!?!?!?!

Nu cred. Nu cred ca va dati seama, asa cum nici eu nu as fi facut-o daca nu as fi fost pusa in situatia sa stau zilnic apoximativ 8-9 ore in picioare. Imi aduceam aminte cu nostalgie si cu o oarecare ciuda de anii petrecuti la birou, cand faceam de multe ori ture de coridor pentru ca ma dureau picioarele de atat stat jos. As fi dat orice pentru zilele acelea. Si uite asa mi-am dat seama, o data in plus, ca nu apreciem, noi oamenii, ceva ce avem decat atunci cand il pierdem. De exemplu statul jos pe scaun intr-un birou toata ziua de munca de 8-9 ore. Un lucru atat de simplu. Atat de simplu. Dar pe care din pacate eu il apreciam de-abia acum. Ce sa mai incoa’ si-n colo, cu riscul de a ma repeta, simteam din nou ca Life is a bitch! Si una mare de tot!

Nu stiu daca am mentionat pana acum ca hotelul are mai multe localuri dupa cum urmeaza:
- cafeneaua din holul hotelului unde lucram eu, si care era deschisa non-stop;
- un restaurant normal, dar care deschide doar seara pentru cina, pana la ultimul client;
- un club de noapte, care deschide la fel, pe la 6 seara, si ramane deschis pana la ultimul client;
- un pub, deschis de la pranz pana la ora 1 noaptea;
- un ballroom cu capacitate de 300 de persoane

Destul de repede am aflat ca toti chelnerii, cu cateva exceptii, fugeau de cafenea si voiau cel mai mult in ballroom, unde lucreaza doar baieti. Pub-ul e oarecum cu circuit inchis, iar restaurantul e cel mai decent loc unde se putea lucra din mai toate punctele de vedere. De ce toate acestea? Aproape totul se invarte in jurul unui singur cuvant: BACSIS! Respectiv:
- in cafenea se face bacsisul cel mai putin; exceptiile sunt chelnerii vechi, antici si de demult care stiu deja cum sa “fure” bacsisul;
- in restaurant vine lume civilizata si banoasa – deci care lasa in general mult bacsis, iar munca nu e prea grea in comparatie cu celelalte locuri;
- in clubul de noapte vine lumea cea mai pestrita, dar si cea mai multa, fiind cel mai mare local din hotel, media de varsta e destul de scazuta, muzica tare, fumul de tigara mult si deci destul de greu de lucrat. Insa bacsisul e bun avand in vedere cantitatea, si nu atat calitatea clientilor.
- In pub, gurile rele spun ca se face cel mai mult bacsis, dar se pare ca nimeni nu stie cu siguranta. Vin intotdeauna multi straini care mananca mult si beau si mai mult si expati fiind, li se pare totul foarte ieftin si bun, deci sunt foarte incantati. Sunt multi clienti fideli. Staff-ul care lucreaza acolo in frunte cu managerul sunt acolo de o suta de ani si sunt foarte multumiti, de aceea nu pleaca, si astfel nu se face loc pentru noi ospatari sa intre acolo. Motiv pentru care am spus ca e oarecum cu circuit inchis.
- In ballroom sunt evenimentelele. Nu exista program fix, este in functie de eveniment, iar staff-ul de acolo trebuie sa care/monteze/demonteze mese mari in fiecare zi, sa care sute de pahare, farfurii, tacamuri, kilograme de mancare, bautura etc etc deodata pentru un eveniment. De-asta lucreaza acolo numai baieti pentru ca e munca fizica grea. Insa ei sunt intr-un fel mai liberi, iar bacsisurile se pare ca sunt destul de consistente dupa cate un eveniment.

Mai trebuie sa spun ca fiecare dintre aceste localuri are cate o cutiuta de metal sau lemn, cu cheie sau lacat, in care se strange bacsisul pe parcursul fiecarei zi. La sfarsitul lunii acesta se distribuie in mod egal la tot staff-ul care lucreaza in acel local. Cheia sta la managerul localului. Ospatarii la noi in hotel nu pun bacsisul in buzunar, ci in cutiuta. Cei care “fura” insa sunt cei care il pun in buzunar fara stirea celorlalti. Problema e ca daca sunt prinsi de colegii lor facand asta, li se taie dreptul la bacsis la sfarsitul lunii cu pricina. Chestia e ca cei mai vechi au atata experienta, incat se pare ca “fura” cu usurinta. Si daca mai sunt prinsi din cand in cand, asta nu le afecteaza veniturile “ilicite” prea mult.

Cat despre mine, eu ascultam, priveam si ma minunam.


Semnat: Vali

(Va urma)

Cum Mi-Am Luat Tzeapa de la Adi Hadean si Casa Latina !!!

Nu de mult ne anunta cu surle si trambite pe FaceBook amicul Adi Hadean ca va veni tocmai din Ardealul sau de bastina sa prezinte un show culinar in Bucuresti la Restaurantul Casa Latina.

Pentru cine nu cunoaste inca detalii despre cv-ul lui Adi, iata aici cateva lucruri despre cariera sa in gastronomie:
- la 7 ani facea prima tocanita;
- la 9 ani a ratat la mustata un incendiu (bomboane de zahar ars puse pe foc si iesit la joaca, fireste);
- la 19 ani invata sa faca pizza la Oaza Italiana, in Baia Mare;
- la 20 de ani vindea primele retete de pizza;
- la 25 de ani avea prima emisiune culinara, live, pe un post local tv din Baia Mare (a durat aproape 2 ani si jumatate, o ora pe zi, de luni pana vineri);
- la 26 de ani publica prima sa carte, "Sare si piper", o insiruire de povestiri gastronomice;
- la 27 de ani impartea un restaurant cu o persoana cunoscuta intamplator (sa nu faceti asta, ne sfatuieste el);
- la 30 de ani a devenit brand manager pentru linia de sosuri/mustar/dressinguri a unui mare producator din industria alimentara;
- la 32 de ani neimpliniti a renuntat la cravata si costum in favoarea vestonului de bucatar si de atunci e fericit! Gateste in Cluj Napoca, la Irish&Music Pub, doua ore in fiecare zi, cu mici exceptii. Filmeaza in continuare emisiuni culinare pentru TVR3 si gateste pentru evenimente, companii, prieteni si familie.


Intelesesem ca miercuri showul culinar va cuprinde un meniu ardelenesc cu palinca, pita, slana si gulas de vitel si porc aduse de la mama lor din Maramu, iar cel de joi va contine un meniu italienesc. Ambele la 49,9 lei de caciula (mai precis de gura). Asa ca am facut imediat o REZERVARE ONLINE pentru seara ardeleneasca, ora 20,00 - 2 persoane. Am optat pentru a rezerva pe net la EatOut.ro deoarece este comod, iar daca faci asta de 6 ori, a 7a oara mananci gratis ! :D

Dependenta s-a ocupat de intregul aranjament. Mersi, Dependento ! ;)


Asadar si prin urmare ne-am infiintat seara la 8 trecute fix 2 monstruleti pofticiosi la bunatatile ardelenesti. Cand am intrat la Casa Latina ne-am invartit un pic dezorientati pentru ca nu ne baga nimeni, din stafful restaurantului, in seama ocupati fiind cu clientii deja asezati pe la mese. Dupa vreo 2 minute, ajunsi deja in mijlocul salonului principal am fost preluati elegant de un chelner de la care am aflat stupefiati ca showul lui Hadean se va intampla, dar peste o saptamana, adica miercuri pe 16 decembrie si nu pe 9 cum credeam eu de distrat ce sunt. Eh, ce sa-i faci, asa sunt geniile, mai aiurite ... :P




Ne-am cam dezumflat la asemenea veste, nu stiam daca sa mai ramanem sau nu acolo. Si am ramas ! Si ca sa ne treaca dezamagirea am comandat cate o palinca, doar cu gandul la asta venisem, nu (era un frig afaraaaa) ? ;)


Si cat beam noi din palincuta (11 lei/50 ml) ce ne incalzea oasele, inimile si creierasii, am studiat si meniul bogat.


Tovarasa mea de ospat s-a oprit asupra unei portii de sarmale (11 lei) cu smantana (2 lei) si ardei iute proaspat (1 leu), iar eu am poftit la o portie de ficatei de pui brazilieni (16 lei) si un cartof copt cu kaiser si cascaval (7 lei).


Vinul casei nu aveau, astfel ca eu am cerut bere Peroni la draft (6 lei), iar doamna ce era cu mine o limonada facuta din lamai stoarse chiar atunci la bar (10 lei).


Inainte de a va descrie bucatele savurate in susurul unei muzici abia auzite in fundal astfel incat sa fie conversatia cat mai placuta, doresc sa va spun ca am intalnit aici un personal de 7 stele pe care nici macar la unul dintre cele mai cotate restaurante din Romania (Casa Capsa - 5 stele) nu l-am intalnit. Chelnerii parca levitau, nici nu-i auzeai cand veneau langa tine si cu o voce calma ca de psiholog te intrebau ce mai doresti sau luau imediat servetelul de hartie folosit sau un tacam devenit inutil pe masa.














Am mai intalnit o astfel de comportare si atitudine doar la stafful marilot lanturi hoteliere din strainatate care isi trainuiesc angajatii sustinut pentru a obtine astfel de rezultate. Felicitari acestor oameni care ne-au creat o seara de un confort incredibil intr-un Bucuresti foarte complicat in aceste vremuri pe care le traim. Drept pentru care atat lor cat si doamnei manager Sanda Jambu le dedicam melodia si dansul (pur latin) din finalul acestui articol.

Dar sa revenim la sarmalele noastre. :P Adica la minunile din farfurii.






Sarmalele in foi de varza au fost condimentate atat cat trebuie si lasate la cuptor numai bine sa nu se arda varza, dar sa se savarseasca compozitia de carne din interior. Am gustat si eu si mi-au amintit de zilele Craciunului ...


Ficateii de pui aveau printre ei fasiute de sunca presata suculenta si ciupercute delicioase, cat si un pic de usturoi cat sa le faca pe toate si mai savuroase.




Limonada fresh si berea la halba Peroni au mers minunat dupa cele descrise mai sus.




Si pentru ca nu puteam incheia seara fara un desert deosebit am finalizat cu o portie (pentru amandoi) de mere coapte cu miez de nuca, miere si scortisoara. Efect de OAU garantat ! :D




Ca si concluzie ce sa va spun - vom reveni oricand cu placere la oamenii fantastici de la Casa Latina (poate chiar de Revelion, unde meniul costa 99 de euroi si cuprinde bar liber si specialitati cu purcelus de lapte, curcan, peste, creveti etc.)


si vom rezerva in continuare ONLINE din comoditate si pentru a beneficia de o cina gratuita ! :D



PS - cea mai tare faza este ca am gasit in finalul meniului de la Restaurantul Casa Latina scris ca isi rezerva dreptul de percepe taxa de dop, 15 lei pentru sticla de vin si 100 de lei pentru una de tarie (whisky, cognac, vodka, gin, palinca etc.);


ni s-a explicat ca asta presupune ca poti veni acolo cu amicii cu o sticla de bautura de acasa (ca sa scapi de gura nevestei), iar ei iti pun la dispozitie pahare, gheata, muzica sau o toaleta foarte curata, si nu in ultimul rand un staff extraordinar - merita sa-i platiti pe ei decat sa irositi banii la psiholog ... :P

Trattoria 20 - Eftin, Bun, Superior ! :P

De cand m-am mutat din camin si mi-am luat la revedere de la cei mai mari gandaci pe care i-am vazut in scurta mea existenta, ajung in Regie doar la sfarsit de saptamana. O pizza buna si cateva ceasuri de discutii cu amicii merita efortul de a ocoli mega-santierul din zona. Nu avem un local favorit, de obicei ramanem acolo unde gasim o masa libera.

Weekend-ul ce tocmai a trecut ne-am oprit la Trattoria 20 , aflata dupa cum probabil banuiti, la parterul caminului P20. Desi numele si meniul se vor a fi italienesti, decorul te duce cu gandul in cu totul alte directii. Din exterior pare a fi un dinner american, interiorul fie te face sa crezi ca nu a fost terminat, fie iti aminteste de barurile decorate minimalist din centrul Berlinului. Daca esti mai interesat de ceea ce mananci decat de ultimele trend-uri in materie de design interior, vei trece cu vederea peste micile nepotriviri de stil. Conteaza probabil mai mult faptul ca scaunele sunt comode, este spatiu suficient intre mese si chelnerii sunt rapizi.
De cum ajungi, poti sa iti alegi un loc confortabil in salonul de fumatori, la bar sau in sala destinata nefumatorilor.

Pentru ca eram relaxata si lipsita de tendinte sinucigase, am ales nefumatorii. In urmatorul minut m-am trezit cu un chelner extrem de vorbaret care mi-a adus un meniu cam jerpelit, dar plin de posibile tentatii.

Ciorbe, fripturi, pane-uri, paste, mancaruri gatite, pizza si vreo 3 deserturi ma imbiau insistent. Am rezistat insa eroic si m-am limitat la o pizza Calzzone , care imi promitea 560 de grame de aluat, sos de rosii, mozzarella, sunca, ciuperci proaspete si masline verzi pentru numai 13 lei si o apa minerala cu multe bule la 3 lei sticla de 0.5 litri.


A venit in vreo 15 minute, cu un sos dulce alaturi. Principalele calitati (ordinea nu este aleatorie ) ar fi urmatoarele: ieftina, mare si buna. Desi nu se compara cu o pizza de la mama ei din Italia, crusta crocanta ascundea o mozzarella grasa si elastica, o sunca bunicica, multe ciuperci ce erau intradevar proaspete si masline carnoase.


Sosul de rosii parea a fi de cumparat, dar a fost gustos.
Intentionam sa incerc si papanasii cu dulceata de afine (8 lei ), dar a fost peste fortele mele. Promit sa ma intorc special pentru ei, deoarece din ce am vazut pe la mesele vecine, aratau tare bine si erau scufundati intr-o mare de smantana pufoasa si dulceata apetisanta.

Comeseanul meu era hotarat sa bea bere (Ursus draft de 400 ml e 3,5 lei , Budweiser de 500 ml-12 lei), asa ca s-a bucurat nevoie mare sa descopere in meniu “Pizza pentru bere” , 590 de grame pline de calorii repartizate omogen in mozzarella, bacon, carnaciori afumati, ardei iute, salam picant, ulei picant, sos de rosii si coca din dotare.


El sustine ca a fost buna si trebuie sa il credeti pe cuvant, caci eu nu am indraznit sa ma ating de farfuria vecina. Mai vrea sa va dea si un sfat : consumati alcool cu moderatie…nu numai din grija pentru sanatate, ci si pentru a limita drumurile catre toaleta care nu e chiar atragatoare. Era curata, dar lipseau cu desavarsire sapunul si hartia…

Daca doriti un loc unde sa mancati mult, bine (dar nu extraordinar) si cu preturi pentru un buget de student, Trattoria 20 va asteapta.

Iar daca v-am facut pofta de o pizza, dati-le un telefon…livreaza si la domiciliu.

Edvina Pofticioasa



PS - websitul Trattoria 20 este cam varza, se vede de la o posta ca a incaput pe mana unor neprofesionisti (de exemplu la Galeria Foto nu exista poze la categoria imagini de interior, iar la categoria imagini cu mancaruri sunt puse de-a-ncuculea cateva poze cu exteriorul restaurantului, la fel as mai putea adauga si lipsa Forumului cu toate ca aceasta rubrica este desemnata distinct in meniul saitului etc.)