Life is a Bitch - Sezonul 2, Episodul 11

(Episodul precedent il puteti citi aici. )


Ramadanul (generalitati)

 Pentru cei care nu stiu, in religia islamica exista in fiecare an o perioada de aproximativ o luna calendaristica in care credinciosii musulmani trebuie sa posteasca, perioada care se cheama Ramadan si care nu e fixa, ci de la an la an se devanseaza cu aproximativ doua saptamani. Dar postul lor nu e ca al nostru, al crestinilor. Postul lor in perioada Ramadanului este asa: nu au voie sa manance sau sa bea absolut nimic in timpul zilei, de la rasaritul pana la apusul soarelui; mai mult, nu au de fapt voie sa bage nimic in gura, sa faca gestul de a baga ceva in gura. Iar asta merge de la apa sau tigara pana la… periuta de dinti. Nu au voie sa se spele pe dinti in timpul zilei pentru ca asta ar insemna sa bage in gura periuta de dinti si pasta! Ce sa mai zic, din partea mea, no comment!

Insa cel mai rau este de fapt altceva: cei ca mine, care nu sunt musulmani, nu au nici ei voie sa faca aceste lucruri in public sau pur si simplu de fata cu cineva care tine Ramadanul, chiar daca nu e in public, deoarece acesta are dreptul prin lege sa cheme politia si sa se planga ca… l-ai ispitit, iar politia are dreptul sa te aresteze si, probabil, sa te si amendeze pe deasupra. Distractie, nu gluma. Asa ca daca esti pe strada in timpul Ramadanului, te bate soarele in cap de nu mai poti, nu esti musulman si vrei sa bei o gura de apa… ar fi mai bine sa te abtii, pentru binele tau. Sa ajungi cat mai repede in camera ta de hotel sau acasa si acolo sa bei toata sticla daca vrei. Dar nu pe strada, in holul hotelului, al blocului etc. Sau, daca hotelul sau casa e prea departe si nu mai poti si nu mai poti, sa faci ce am facut eu o data, desi nu e deloc placut si confortabil: am intrat la toaleta publica din mall si, stand pe WC in cabina mea, am mancat un sandwich si am baut un suc, pentru ca pur si simplu simteam ca lesin altfel. Interesant, nu? Mda.

Ei, da, dar in timpul noptii… au voie (aproape) orice! :). Si noi ceilalti pe langa ei :)). Din secunda in care a apus soarele, au voie sa manance, sa bea, sa fumeze si, daaaaa, chiar si sa se spele pe dinti :)). Totusi, nu au voie sa bea alcool, ci doar bauturi nealcoolice. Motiv pentru care cele mai multe cluburi de noapte sunt inchise in perioada Ramadanului, iar pub-urile functioneaza, insa doar dupa Iftar (putina rabdarica, va voi spune ce mai e si asta) si doar pentru ne-musulmani. La intrare in bar poti fi legitimat daca cei de acolo au vreo suspiciune ca ai fi musulman, iar daca se constata ca esti (dupa nume), au obligatia, nu doar dreptul, obligatia! sa nu iti permita accesul in locatie. De ce? Pentru ca daca cineva e prins ca da de baut alcool unui musulman in timpul Ramadanului, e vai mama lui. Mai exact, hotelului i se retrage autorizatia de functionare si este inchis! Si nici un proprietar de hotel nu vrea asta (zic hotel pentru ca in Dubai toate barurile, adica pub-urile si cluburile de noapte, cu o singura exceptie, sunt in hoteluri, cel putin dupa stiinta mea). Si atunci, mai bine se cearta cu musulmanul la usa barului decat acesta sa fie prins inauntru. Nu are voie sa fie prins inauntru deloc, nici daca bea doar suc , pentru ca barul este locul ispitei si de unde stiu eu, politia, ca nu ai fost tentat sa bei inainte fo tequila cat de mica inainte de Cico? Mmmm? De unde stiu? Pai nu stiu si atunci iti interzic accesul si gata, am rezolvat problema simplu.

De asemenea, din acelasi motiv, pe perioada Ramadanului magazinele de alcool sunt inchise. Trebuie sa stiti ca exista niste magazine speciale care vand alcool in Dubai si in Emiratele Arabe Unite in general, destul de putine la numar si de unde poti cumpara numai daca ai asa numitul Permis pentru Alcool (Liquor Licence). Insa exista un astfel magazin de alcool pe drumul spre Ras al Khaima (un emirat in nordul Dubaiului, cam la o ora de condus) unde am fost si eu si care vinde alcool fara permis. E adevarat, exista o cantitate maxima pe care o poti cumpara de persoana, insa e destul de mare aceasta cantitate si niciodata nu am cumparat nici macar pe-aproape atat de mult. Ei, cu o saptamana-doua inainte sa inceapa Ramadanul si sa se inchida, cantitatea maxima permisa se dubleaza :D. Adica poti sa cumperi de doua ori mai mult, ca sa iti ajunga pana se termina Ramadanul si sa nu cumva sa intri in sevraj, Doamne fereste. :))) Da, sunt niste haiosi, ce sa zic.

Altfel, ca tot veni vorba, in supermarketuri nu exista alcool, ca la noi, deloc-deloc. Pentru ca, de fapt, musulmanilor le interzice religia sa bea alcool in general, asa ca nu trebuie sa fie tentati vreodata. Dar cu siguranta se descurca ei pe alte parti, pentru ca barurile sunt pline de ei tot timpul anului, cu exceptia acestui Ramadan.

In episodul urmator voi intra si mai in detaliile perioadei de gratie numite Ramadan :).

Cu drag, Vali

 

Cititorii de Mese

Ceea ce pare a fi o scena de sarbatoare este cosmarul unui ospatar: oameni la masa conversand intre ei, tinand bauturile in maini si meniurile inchise pe masa. Astfel ca atunci cand Alex Martin, un ospatar de 26 de ani la restaurantul Blue Smoke din New York, a incercat sa le ia comanda, “nici macar nu s-au uitat la mine”, spune el.” Daca stai acolo langa ei mai mult de trei secunde, pare o mica eternitate.” Atat restaurantele simandicoase cat si cele obisnuite spun ca secretul unor servicii de calitate este abilitatea ospatarilor sa “citeasca o masa”.

 In astfel de momente, dl. Martin aplica strategia “mana pe masa”. Plasandu-si palma in jos, atrage ochii clientilor, intrerupandu-i, dar fara sa fie insistent, explica el. Dupa cateva minute, persoana deja comandase si se intorsese la conversatia sa. Sub numele “sa ai ochi” pentru o masa, sau “sa simti” sau “sa citesti” masa, este modul in care cei mai buni ospatari stiu ce tip de servicii preferati inainte sa le spuneti. De la “fine dining” pana la lanturile de restaurante foarte ieftine, acestea se preocupa sa faca serviciile mai individualizate, deoarece standardul actual (“Ma numesc cutare si voi fi chelnerul dvs. In seara aceasta”) nu mai prea este de actualitate. Chiar si lanturi ca Denny’s, T.G.I. Friday’s si Romano’s Macaroni Grill se concentreaza mai mult pe servicii personalizate prin instruirea staff-ului in a observa limbajul trupului, contactele vizuale si remarcile dezinvolte, sperand sa faca in asa fel ca serviciile sa fie mai putin mecanice.

In mod traditional, restaurantele isi instruiau ospatarii sa urmeze un anumit model si sa incerce sa vanda lucruri suplimentare cum ar fi deserturi si bauturi. Este din ce in ce mai crucial pentru restaurante sa ofere si servicii corecte, nu doar mancare. Numarul oamenilor care merg la restaurante se asteapta sa creasca cu mai putin de 1% pana in 2019, mai incet decat cresterea populatiei, estimeaza NPD Group, o forma de cercetari de piata. In acelasi timp, restaurante de la Applebee’s pana la locuri de fine dining cum ar fi Press St. Helena in Napa Valley, California spun ca clientii asteapta servicii mai bune si valoare maxima pentru fiecare dolar cheltuit si vor sa stie mai multe despre operatiunile din spatele “scenei” prin emisiuni TV si carti.

“Am intrebat ce putem face pentru a ne evidentia din multime”, in afara de discounturi si cupoane, spune Wayne Vandewater, vice presedinte pe probleme de invatare si dezvoltare la Applebee’s, detinut de DineEquity Inc. “Mancarea este usor de copiat, o cladire este usor de copiat, dar nu este usor sa ne copiezi oamenii.” In unele restaurante chelnerii inca aplica scenariul clasic, insa acum se obisnuiesc din ce in ce mai mult sa sape dupa informatii despre clienti.

La Romano’s Macaroni Grill, un lant cu profil italian, ospatarii sunt instruiti sa foloseasca traditionala oferta de vinul casei pentru a afla daca clientii doresc o masa rapida, lenevoasa sau petrecareata. Daca “ei spun, ‘nu, multumim, dar mergem la teatru dupa masa’ “ atunci ospatarul stie ca cina nu este evenimentul principal pentru clientii respectivi, spune Brandon Coleman III, Chief Marketing Officer al companiei. Daca clientii au laptopul deschis la masa, ar putea sa nu fie interesati sa comande aperitive care de obicei se impart intre comeseni sau sa afle mai multe despre lista de cocktail-uri, spune Ricky Richardson, CEO la Carlson Restaurants Inc., care opereaza T.G.I. Friday’s. “Am schimbat ‘vanzarea sugestiva’ cu ‘vanzarea situationala’ “, spune Rene Zimmerman, senior director pentru training si dezvoltare la Bob Evans Farms Inc., un restaurant de familie si producator de mancare.

In loc sa oferim fiecarui client care vine la micul dejun cate un element aditional , cum ar fi biscuiti si sos, chelnerii sunt invatati sa-si ajusteze oferta in functie de client. Pentru un client care comada ceva usor, cum ar fi un covrig si fructe, chelnerul ar putea sa sugereze o ceasca de ceai sau cafea. Restaurantele investesc in instruire in ciuda ratei extrem de mare de schimbare a ospatarilor, chiar daca cifra de afaceri a scazut de cand cu recesiunea. In unele state americane chelnerii pot fi platiti sub salariul minim din cauza ca au bacsisuri. In alte state ei sunt platiti cu salariul minim care variaza de la 5 la 10 dolari, plus bacsisurile.

In cadrul unui curs de doua saptamani tinut recent la Cheesecake Factory in Burlington, Massachusetts, SUA, Lauren McDonagh de 23 de ani a participat impreuna cu alti patru noi angajati. Au auzit sfaturi despre cum sa interactionezi cu mesele cu copii (daca un copil spune ca nu-i plac chestiile verzi, nu folosi salata verde nici macar ca ornament), cu clientii care intra in restaurant pentru prima oara (condu-I la toaleta, nu doar le indica unde este aceasta) si cu participantii la o petrecere (fa in asa fel incat cel putin cinci angajati sa cante “Multi ani traiasca”).

 Domnisoara McDonagh si ceilalti sunt instruiti cum sa faca “un tur” pentru clienti printre optiunile meniului care cred ei ca sunt cele mai potrivite, cum ar fi spre exemplu felurile din meniu cele mai rapid de preparat, daca clientii sunt grabiti. Cand D-ra McDonagh a devenit ospatarita la 18 ani fara nici un fel de training in aceasta meserie, “mi-a luat 3 luni sa imi dau seama ca trebuie sa ofer meniul cu deserturi mamei, pe ascuns, altfel copiii incep sa tipe”, spune ea. “Citirea” unei mese se face in cateva secunde de la venirea ospatarului la masa respectiva.

Daca cer un meniu cu cocktailuri sau contactul vizual dinspre client spre ospatar este foarte puternic, “acestia spun de fapt, ‘vreau sa fii persoana mea de baza aici si as vrea sa ma faci sa ma simt cu adevarat foarte important’ ”, spune Mark Maynard-Parisi, managing partner la Blue Smoke, o pereche de restaurante axate pe gratare din New York, detinute de Union Square Hospitality Group.

Daca oamenii par a fi timizi, “vei dori sa ii faci sa se simta mai in largul lor si atunci le spui, ‘puteti sa va uitati pe meniu oricat de mult timp este nevoie, nu este nici o problema’ “. Blue Smoke face sapte zile de training cu angajatii noi, cinzi zile in care insotesc un ospatar cu experienta si doua zile in care ospatarul cu experienta ii insoteste. In fiecare zi exista un chestionar si un element pe care sa se concentreze, de exemplu cum sa saluti clientii.

In ceea ce priveste petrecerile de cel putin patru persoane, “cel mai important lucru este sa observi dinamica din cadrul grupului”, spune Mr. Maynard-Parisi. Alcoolul (cine comanda mai mult sau mai putin) este un potential element de disputa. Ospatarul observa contactul vizual dintre meseni si limbajul trupului sa vada daca un grup este prietenos (se uita unii la altii) sau mai putin sigur de sine, cum ar fi o intalnire de lucru mai putin comoda (se uita prin camera, framantandu-se nelinistiti). “Sa ma apropii de masa sa ii salvez sau ii intrerup?” Pentru ca de obicei oamenii sunt reticenti sa-si spuna nemultumirile, ospatarii sunt instruiti sa detecteze un client nemultumit. Atunci cand ii intreb cum a fost masa si ei raspund “OK”, asta pentru mine e un beculet rosu”, spune Allison Yoder, director general la Press.

 La Cheesecake Factory, angajatii sunt instruiti sa priveasca in ochi fiecare client atunci cand se misca prin restaurant, cautand oameni care se uita aiurea doar la mancarea din fata lor nu, oameni care isi plimba mancarea prin farfurie sau care indeparteaza unele ingrediente din farfurie – toate fiind semne ca acestora nu le place mancarea. Chiar daca nu este masa lor, sunt instruiti sa intrebe daca este ceva in neregula si sa rezolve problemele. Totusi, “citirea” unei mese tine mai mult de arta decat de stiinta. Intr-o seara nu demult la Blue Smoke a venit un cuplu cu un bebelus in carucior, ceea ce de obicei inseamna o masa rapida. In loc de acest lucru, bebelusul a adormit in timpul mesei. “Au cheltuit atat de multi bani!”, spune dl. Maynard-Parisis.”Au cerut inca un cocktail, un desert si o bautura dupa masa.” 

Semnalele pe care le poti transmite

 Daca ospatarul iti citeste nevoile in mod corect, este foarte probabil sa ai o experienta placuta. Insa daca fara sa vrei transmiti semnale gresite poti sa te alegi cu servicii care sunt prea grabite, prea lente sau disproportionate in orice alt fel. Iata in continuare cum functioneaza acest sistem.

 Daca sunteti vorbareti… Un ospatar este foarte probabil sa creada ca aveti o petrecere intre prieteni. Fiti pregatiti pentru mai multe oferte de bauturi, deserturi sau asteptati-va la un chelner vorbaret.

 Daca pareti prost dispusi… S-ar putea sa primesti servicii mai bune. Mai multi ospatari au declarat ca sunt mult mai atenti la toate detaliile cand au de-a face cu niste meseni care sunt deja suparati (cum ar fi un cuplu care se cearta sau o masa de afaceri tensionata).

 Daca spuneti “E OK”… Pentru ospatarii atenti, spunand ca mancarea este “OK” este un beculet rosu care inseamna ca nu va place. Chelnerul sau managerul ar putea sa ceara mai mlte informatii pentru a rezolve problema.

Daca intrebati despre meniu… Intrebarile despre mancare sunt un semn ca fie va place sa aflati cam despre tot ce ati putea sa mancati, fie sunteti pierdut si aveti nevoie de ajutor. O singura intrebare din meniu poate conduce la o descriere amanuntita a tuturor elementelor din acel meniu.

Daca pareti depasit, ospatarul va incerca cel mai probabil sa va indrume spre ceva anume.

 Daca cereti mai intai meniul de vinuri… Asteptati-va ca chelnerul sa se concentreze pe explicatii despre vinuri si intrebari despre re-umplerea paharelor.

 

 Daca ajungeti devreme si sunteti imbracati elegant… Clientii care sunt imbracati elegant si au o rezervare pentru cina mai devreme ar putea face un ospatar sa creada ca mai aveti un eveniment mai tarziu si in consecinta sa va serveasca rapid.

 Daca purtati costum la pranz… Clientii care arata ca si cum abia au iesit din birou cel mai adesea vor fi serviti rapid. Exceptie: daca chelnerul observa ca oaspetele doreste un ritm mai lent al servirii cerand sa fie lasat mai mult timp inainte sa comande sau scotand din servieta un vraf de hartii pe care incepe sa se uite cu atentie.

 Daca pareti a fi liderul mesei… Un chelner incearca sa-si dea seama cine este seful la o masa prin observarea limbajului trupului, prinderea de franturi de conversatie sau in functie de cine a facut rezervarea, si sa se raporteze la dorintele acelui client.

 

Daca nu pare ca masa sa aiba un lider… Daca nu exista un lider evident al mesei, ospatarul va avea dificultati in a-si da seama daca sa fie vorbaret sau invizibil, daca sa ofere un serviciu rapid sau mai lent. Nota, va rog? Felul cum nota este adusa poate isca rumoare la masa. Unii clienti doresc sa le fie adusa nota fara sa o ceara, altii se simt presati daca ea este adusa la masa fara sa o fi cerut.

Atunci cand cercetatorii de piata i-au intrebat pe clienti care este cea mai grava greseala in ceea ce priveste satisfactia lor generala, acestia au raspuns, intarzierea in aducerea notei de plata si a restului etc. inainte ca clientii sa plece sau probleme cu suma inscrisa pe nota de plata. (aceasta plangere a fost a doua pe lista dupa problemele cu ceea ce au comandat). Cercetarea, care a inclus 491 de oameni care in ultima luna luasera masa la un restaurant ce ofera servicii la masa , a fost publicata in trimestrialul Cornell Hospitality in 2010.

 

 E ‘complicat’, spune Serge Krieger, director general la restaurantele de fine-dining TRU si L20, ambele din Chicago. In loc sa ii lasam pe oameni in uitare, ‘ii facem sa ceara ei nota’, spune dl Krieger. ‘Dupa cafea, intrebam “Ati mai dori sa comandati ceva?” Si atunci de obicei ei cer nota de plata.’ Pentru a semnala momentul cand clientii doresc sa plateasca, Applebee’s, detinut de DineEquity Inc., a introdus suporturile pentru nota de plata (vezi mai sus) pe care scrie ‘Doresc sa plec!’ Acestea se gasesc in aproximativ jumatate din cele 2.000 de locatii ale sale din SUA si clientii le folosesc, spune Wayne Vandewater de la Applebee’s.

 Articol scris de Sarah Nassauer si aparut in The Wall Street Journal

 Consider ca mare parte ale problemelor dezbatute in articol ar putea fi usor depasite utilizandu-se un sistem de MENIU DIGITAL INTERACTIV e-Meniu.

Reinventează-ţi Afacerea!

Ce faci dacă nu ai nici timp şi nici bani prea mulţi ca să-ţi revigorezi afacerea ta cu restaurantul care este aproape de colaps? Angajezi nişte stripperi să servească la mese sau te pui serios pe treabă? Iată ce poate face cineva cu 10.000$ în 2 zile. În America, ce-i drept...

 





 Asta nu înseamnă că din când în când să nu vă răsplătiţi clientele fidele cu ceva deosebit ce vor aprecia cu siguranţă... ;)

Crăciun în Dubai by Zenga

Ajunul Craciunului in Atlantis The Palm Sunt ani buni de cand nu am mai petrecut un Craciun traditional cu zapada- si chiar nu imi lipsesc frigul si omatul, oricat de romantice ar fi sania cu zurgalai sau bradul argintat, ninsoarea cu fulgi mari si plini care ti se agata de gene si ti se topesc pe varful nasului. Imi “asum” Craciunul exotic la caldura, magnificul Dubai cu plaja sa aurie, unde la costumul de baie fetele asorteaza scufia rosie cu ciucure a lui Mos Craciun. Daca te copleseste dorul pentru temperaturi nordice te poti refugia oricand in “universul paralel” Ski Dubai din Mall of the Emirates, unde de la treizeci de grade afara termometrul plonjeaza sub zero si zapada de pe partie scartaie sub botinele inchiriate.

“Mustacios” de zapada in Ski Dubai 

 Schiorii se lanseaza aprig sa simta fiorul coborarii, copii imbujorati fac bulgari si omuleti de zapada, multi dintre ei arabi si indieni, cei care poate nu au avut niciodata ocazia sa vada zapada adevarata! Pentru cei fideli ceremoniei “après ski”, te poti relaxa la o ciocolata fierbinte in cafeneaua St.Moritz, cu tot cu semineu in care flacarile palpaie vesel, parca am fi in creierii muntilor, in plina iarna alpina!

Recunosc, mi se intampla in schimb sa simt pura nostalgie pentru atmosfera Sarbatorilor din copilarie, cu cantec si colinde, aerul mirosind a cetina de brad si a portocale, dar mai ales bucuria meselor in familie, sa ii ai pe toti cei dragi imprejur, sa imparti cadouri si imbratisari. Si ma persecuta desigur nenumarate pofte pentru bunatatile de acasa! Si asta pentru ca la noi in familie nu lipseau niciodata de pe masa de Craciun salata de cruditati (mar, morcov, telina si maioneza home-made!), salata de boeuf decorata cu gogosari rosii murati sau salaul delicat cu lamaie si maioneza, gustari mai usoare si savuroase care sa te pregateasca pentru “atacul porcului”: raciturile (piftia) cu piciorusele grasulii “inghetate” in gelatina, soriciul crocant, jambonul rozaliu fiert, facut in casa, sarmalele aburinde din cuptor si carnaciorii dolofani proaspeti, serviti cu muraturi asortate: gogonele “acidulate”, varza rosie si buchetele de conopida. Epilog dulce- cozonacul cu nuca, a carui iesire triumfala, rumena din cuptor fusese vegheata asiduu toata amiaza pregatirilor! Gastronomic vorbind, majoritatea restaurantelor de o oarecare importanta in Dubai propun meniuri de Craciun, patiseriile renumite si hotelurile de lux ofera un serviciu impecabil de catering festiv, asa ai asigurata o masa imparateasca in confortul propriului camin, fara efortul orelor petrecute in bucatarie si parul mirosind a legume calite in tigaie. Hmm, era de asteptat, porcul aici nu este intocmai o starleta pe firmamentul culinar, si desi nu lipseste cu desavarsire este scapatat intr-un con de umbra, rol secundar pe langa supremul curcan, vedeta indiscutabila a meniurilor de pretutindeni. Poate ca unii curcani, gratiati dupa Thanksgiving, Ziua Recunostintei, apucasera sa rasufle usurati, dar iata-i din nou in prima linie a frontului, carne de tun, “victimele” predilecte ale bucatarilor internationali. Intocmai, totul se invarte in jurul platoului cu curcan, piesa de rezistenta, servit cu umplutura de miez de paine, nuci, merisor si stafide, sos gravy (untura de la carne) si cranberry sauce, dulce-acrisor. Garnitura de morcovi in glazura de sirop de artar si nuci pecan (maple-glazed baby carrots), castane coapte (roasted chestnuts), cartofi dulci si carnaciori-cocktail inveliti in bacon.

 

“Neamurile” anglo-saxone beau un pahar de eggnog (lapte, zahar, oua batute spuma si lichior- brandy, rom, bourbon, etc) si se desfata cu desert, traditionalele mince pies (placinte umplute-in epoca victoriana aluat cu o masa diforma si grasa de carne tocata, in vremuri moderne evoluate catre o compozitie dulce, un mix rafinat de stafide, coaja de portocala, scortisoara si cuisoare) si “medievala” plum pudding, o budinca fiarta cu melasa, fructe si arome, lasata apoi sa se intareasca intr-o bucata de panza atarnata de un cui, ca si cum ar fi un jambon pus la uscat; la masa este flambata cu brandy. Un alt desert de import britanic pentru Craciun este sherry trifle, pandispan insiropat cu lichior dulce sherry peste care se adauga un strat de fructe si crema de ou si vanilie custard. Atat la francezi cat si la englezi pe masa de Craciun se propune conform traditiei “busteanul de ciocolata”, Yule Log sau Bûche de Noël, prajitura-trunchi, simbol antic al busteanului lasat sa arda timp de 12 zile incepand cu Ajunul Craciunului, purtator de noroc pentru cei care il aduceau din padure, stropindu-l cu vin si aprinzandu-l ca pentru a tine cald pruncului Iisus in iesle.

Am “importat” si noi la masa traditia “busteanului de Craciun”, trunchi de ciocolata! 

 Bistro-urile si restaurantele frantuzesti (precum La Petite Maison, Reflets par Pierre Gagnaire, Rostang Brasserie din incinta hotelului Atlantis The Palm) propun pentru Craciun delicatese cu fructe de mare si supe consommé, dense si savuroase cu gelatina de carne, care sa pregateasca stomacul pentru cele sapte feluri de mancare care ii urmeaza- terrine de foie gras, scallops si langustine, somon, gasca sau rata la cuptor, sufleuri si crêpes dulci si sarate. Cel mai probabil noi vom urma traditia italiana (din pacate imi lipsesc prea multe ingrediente pentru a putea pune pe roate un pranz de Craciun romanesc- porcusorul, varza murata pentru sarmale, muraturile si cate si mai cate!), foarte generoasa cu oferta gastronomica “di Natale”. Preferatele sotului meu: tortellini in brodo- supa de carne cu paste umplute de obicei cu prosciutto cotto si parmezan, bollito con la salsa verde- carne de vita fiarta cu legume, servita cu un fel de sos pesto facut cu patrunjel, capere, usturoi, ansoa, oua fierte si miez de paine; risotto allo champagne e scampi- orez cremos cu sampanie si creveti, dar si lasagne, fie in varianta bolognese cu ragu de carne fie cu ricotta si spanac…Drept fel principal si la italieni gasim o varianta a curcanului, de fapt un cocos - cappone arrosto, dar si rata cu portocale, stinco di maiale -piciorus de porc la cuptor, cu cartofi sau afumat pe varza (crauti, specifica in Alto Adige) sau o specialitate cu totul aparte, cu origini napoletane: anguilla in umido, peste anghila preparat intr-un sos de rosii cherry, cu vin alb si basilico, servita cu felii de paine de casa prajite si lasate sa absoarba din sos. La desert nu pot lipsi cozonacii panettone si pandoro, al carui deliciu sporeste daca sunt serviti cu o crema pe baza de mascarpone si lichior, la un pahar de vin dulce, moscato sau passito di Pantelleria!

Creatie proprie pentru cina zilei de Craciun: pandoro-tiramisu, cozonacul pufos de Verona taiat in forma de stea, umplut cu o crema de mascarpone aromata cu rom! 

 Dupa un asemenea festin eu una prefer sa ma relaxez (si sa ma amuz!) la filmul meu preferat de Craciun, “How The Grinch Stole Christmas” cu Jim Carrey, sau, in chip ideal, sa vad un spectacol de balet al “Spargatorului de Nuci”, cu sublima muzica a lui Ceaikovski. Craciun perfect!

Melting-pot de culturi si obiceiuri, aduse de numeroasele nationalitati de pe toate meridianele lumii care deja numesc Emiratele Arabe a doua casa, Dubaiul te rasfata cu atmosfera sa festiva, ca si cum aici ar fi mereu vacanta, spirit de sarbatoare pretutindeni. Sper ca ati avut parte cu totii de o sarbatoare pe cinste si ca ati primit (si oferit!) daruri din suflet!

Bucurosi de vizite si cadouri: la petrecerea de la noi acasa de Craciun, zambete multumite- Mister& Mrs. la al noualea Craciun petrecut impreuna…in al noualea cer!

 by Superficiala

Curiozitate Oarbă

Probabil multi dintre voi au auzit de conceptul “blind dinner”ce se vehiculeaza si pe la noi prin tot felul de articole si reportaje, ei bine acest concept a ajuns si in Bucuresti. Iar pentru cei care inca nu au auzit de noul trend, acesta consta in a lua cina in intuneric. In 1999, Jorge Spielman, un preot orb din Zurich, a deschis primul restaurant unde se manca in intuneric. Ideea i-a venit ca urmare a meselor organizate la el acasa, unde invitatii sai purtau ochelari negri sau masti pentru a-si arata solidaritatea fata de gazda lor.

 

Blind Restaurant este situat pe strada Traian nr. 147 si este deschis de aproximativ o luna de zile. Atat locatia cat si banner-ul negru-violet de afara, mi-au dat senzatia ca am ajuns in fata unui salon de masaj erotic. Locatia este destul de micuta si lounge-ul in care esti invitat la inceput + muzica chill iti dau senzatia de intimidate. Iti sunt aduse meniurile si daca nu te socheaza prea tare preturile reusesti sa si comanzi. Probabil patronii restaurantului au mers pe ideea ca “curiozitatea costa” cand au facut meniurile: Espresso- 11 ron, apa Dorna 50 ml- 9 ron, cola 33 ml- 9 ron, Red Bull- 18 Ron etc.

In ceea ce priveste meniurile de mancare au toate acelasi pret: 99 Ron. Poti alege unul dintre cele 4 meniuri, fiecare meniu este format dintr-o salata, un fel principal si un desert si partea “haioasa” este ca nu stii cantitatile. Inainte de a intra in camera intunecata unde vei servi cina, iti sunt prezentate regulile de catre ospatar. Exista un singur ospatar, iar el se va descurca prin bezna din camera cu ajutorul unor ochelari cu infrarosii.

Dupa ce ti se da cate un sort din plastic si ti se fac poze (daca doresti), esti condus in camera intunecata, tinand ambele maini pe umeri ospatarului, iar partenerul pe umerii tai. Este incredibila senzatia de gol in stomac atunci cand intri pe holul dinaintea camerei, deoarece incepe o bezna incredibila si tu iti pui increderea intr-un strain. Esti asezat la masa si ti se explica unde sunt plasate pe masa tacamurile, paharul etc. Este perfect adevarata ideea de baza a conceptului ca odata ce unul din simturi este anihilat, celelalte se accentueaza pentru a se mentine la acelasi nivel. Eram mult mai atenta la miros, aroma, muzica si imi facusem o idée clara despre cum arata incaperea si unde sunt peretii, fara ai atinge. Placerea creste pe masura ce incepi sa te relaxezi.

Cu siguranta acest restaurant nu se adreseaza gurmanzilor deoarece portiile de mancare sunt foarte mici. Insa, cei dornici de senzatii noi si testarea simturilor vor fi incantati de aceasta experienta. Tacamurile sunt 3 linguri de marimi diferite si mancarea este taiata in bucati cat mai mici pentru a nu fi nevoie sa o tai. Desigur, ca la inceput o sa bagati lingura goala in gura de cateva ori. Cina a durat aproximativ o ora, asta am realizat dupa ce am iesit din “the dark room” pentru ca pierzi notiunea timpului si desigur ca nu ai voie cu telefoane, ceasuri fosforescente si alte surse de lumina. Eu una ma declare satisfacuta de experienta, insa mai au mult de lucru la promovarea conceptului, aspectul restaurantului si meniu. 

 Si acum ca tot mi-au pus oamenii astia imaginatia la contributie… ma intreb cum ar arata o nunta intr-un astfel de restaurant…? :D

Cat priveste conceptul de DARK DINING, acesta poate fi pus in practica de orice restaurant obisnuit care se doteaza cu cele trebuincioase si isi instruieste personalul si poate gazdui astfel de experimente/experiente inedite in seri speciale, a doua zi reluandu-si specificul cu care si-a obisnuit clientii. Sa vedem care este primul care indrazneste sa "imprumute" conceptul din cand in cand...

Si inca o curiozitate - va mai dura mult pana va aparea si la noi primul restaurant care se va baza pe ideea de WC precum cele deja aparute in China si Japonia? 

Numai cine nu joaca nu castiga, spune un vechi slogan publicitar.

Va saluta, Iustina cea Curioasa ;)